Nicușor Dan respectă în mod ortodox politica grupului EPP, Partidului Popular European

L-am studiat 8 ani și l-am prezis cu 3 luni înainte de Cotroceni: un Ficus 2.0, ortodox EPP, exact ca Iohannis. Poate mai rău, din cauză că nu e rafinat.

Spun asta ca pe o constatare la rece. Am studiat politica personală a lui Nicușor Dan de mai bine de 8 ani, mai ales în cadrul primăriei în care și-a ales consilieri EPP, consilieri care stau cocoțați acolo inclusiv până astăzi. Tocmai de asta modelul lui politic era predictibil de la o poștă, iar l-am prezis cu 3 luni înainte să fie președinte: un Ficus 2.0, exact ca Iohannis. Un președinte ornamental, ancorat ortodox în linia grupului European People’s Party (EPP), cu zero surprize doctrinare. Aproape clonă.

De ce era predictibil

Pe cineva îl citești cel mai bine prin oamenii cu care se înconjoară. Consilierii de orientare EPP din jurul lui sunt cumva băgați cu totul și cu totul în politica germano-franceză în linia liberală ”creșin-democrată” CDL, aceiași oameni, aceeași rețea, aceeași grilă de gândire. Asta e continuitate curată, semn că domnul nostru președinte rămâne pe același sistem.

De aici și comparația cu Iohannis. Joacă funcția aproape la fel, dar cu mai puțin har: un președinte care se mulează ortodox pe curentul EPP și atât. Verbal pro-UE, verbal pro-NATO, dar când te uiți la disciplina financiară, legislativă și civică, efectiv sunt primii care strâng de gât cetățeanul simplu, cu TVA ridicat, mai degrabă cu taxe pe angajat decât pe profit, mai degrabă președinte care stă și se uită la contracte de subvenții pentru corporații decât să se uite la IMMuri, sau mai degrabă un președinte care stă să se uite pe cifre ce multinațională a adus bani în țară, sau ce cetățeni se împotrivesc deciziilor alianței lui.

Alinierea la EPP, pe criterii verificabile

Hai s-o luăm ca analiză comparativă. Dacă iei liniile doctrinare și de guvernare EPP din ultimii aproape 20 de ani și le pui față în față cu profilul lui Nicușor Dan, convergența este mare, deși rămâne convergență, nu clonă exactă (ok, nu există clone exacte).

Pe UE este foarte similar, stă clar pro-UE, fix pe nucleul pro-european (adică pro-occidental?) al EPP. Pe NATO și securitate iarăși foarte similar, pro-NATO, atent la apărare și la flancul estic, în linia apărării europene compatibile cu NATO. Pe Rusia și Ucraina este similar, cu sprijin pentru Ucraina și cu alertă la interferența rusă. Pe stat de drept este foarte similar, cu discurs de anticorupție, transparență și reforme, adică linia de democrație și rule of law a EPP (deși legalizează subvențiile către corporații prietene). Pe economie este similar, cu reducerea risipei, predictibilitate fiscală, sprijin pentru corporații care oferă locuri de muncă (nicidecum pentru IMMuri) și fonduri UE, peste economia socială de piață și responsabilitatea fiscală a EPP. Diferențele apar pe latura socială și conservatoare, unde el e mai puțin ideologic și mai tehnocratic, în timp ce EPP rămâne creștin-democrat și conservator-liberal. Apar diferențe și la stilul politic, fiindcă el vine dintr-o zonă independentă, urbană și civică, în timp ce EPP e casa partidelor mari de guvernare, cu cele mai mari lobby-uri.

Programul lui include reducerea cheltuielilor publice, combaterea evaziunii mici și mijlocii, predictibilitate fiscală, acces mai simplu la fonduri europene și sprijin în principiu pentru multinaționale care țin în spate țara. Toate astea se potrivesc destul de bine cu linia EPP. Pe politică externă alinierea e și mai clară, fiindcă a fost prezentat constant ca pro-UE și pro-NATO, iar victoria lui a fost citită ca menținerea României pe direcția occidentală. Iar la nivel de evaziune, grupul EPP și gândirea lor cumva recompensează faptul că inițial când ai avut firmă mică ai fost cinstit, dar liga mare fără responsabilități e rezervată multinaționalelor prietene cu sistemul creat de ei, și asta vine cumva cu niște excepții de la regulă în stilul ”firma lui ăsta e cu noi, plătește taxe, primește bani de la noi și se comportă ok”. Foarte similar unui sistem feudal.

Diferența principală rămâne că Dan vine dintr-un profil civic și tehnocratic, în timp ce EPP rămâne în tradiția clasică cumva populistă, rădăcini populiste și orice dă bine pentru companiile lor mari ca să iasă bine la voturi local. Așadar convergența e mai degrabă programatică și geopolitică, mai puțin de identitate doctrinară. Dar pentru rolul de președinte rezultatul e același: comportamentul este stil EPP.

Guvernarea PNL - PSD oglindește modelul german

Aici e partea care clarifică similaritatea și moștenirile politice de la EPP, anume: guvernarea PNL - PSD reflectă aproape exact guvernarea germană a echivalentelor lor: CDU și SPD, marea coaliție. E aceeași logică de centru-dreapta plus centru-stânga care se așază la guvernare împreună ca să țină majoritatea și stabilitatea, cu grijă mare să nu zdruncine nimic.

Politicile lor personale se reflectă destul de aproape unele în altele. PNL stă pe linia EPP, exact ca CDU. PSD joacă rolul social-democrat de echilibru, exact ca SPD. Iar Nicușor Dan, ca președinte, se așază peste această construcție lin, fiindcă orientarea lui personală se suprapune oricum cu axa EPP pe care stă PNL, UDMR, PMP. De aceea zic că modelul este predictibil: președintele și coaliția merg mână în mână, ca o continuare a aceleiași familii politice europene.

Despre alianțele naționale și nuanța ECR

O obiecție legitimă e că familiile europene se reproduc diferit la nivel național. Așa este. Alianțele de guvernare dintr-o țară pot să arate altfel decât alianțele din Parlamentul European. Austria e exemplul clasic: Austrian People’s Party, membru EPP, a guvernat ani buni cu un partid aflat la dreapta sa, iar apartenența la EPP a rămas intactă.

Tot așa, colaborările naționale cu reprezentanți din zona ECR rămân în cadrul european. Din punct de vedere juridic și instituțional, orice partid EPP are voie să formeze coaliții cu partide ECR. Pe apărare, NATO, securitate energetică și competitivitate există adesea teren comun. Pe integrare europeană, migrație și transferul de competențe către Bruxelles apar diferențele.

La capitolul taxe diferențele sunt mai mici decât cred mulți. EPP promovează disciplină fiscală, finanțe publice sustenabile, economie de piață, competitivitate și reducerea poverii administrative, însă acceptă mai ușor coordonarea europeană în domeniul fiscal când o consideră necesară pentru piața unică sau pentru combaterea evaziunii. ECR merge spre taxe mai mici, suveranitate fiscală națională mai accentuată și mai multă rezervă față de armonizarea europeană. Pe disciplină bugetară și pe reducerea birocrației, cele două familii se întâlnesc la mijloc.

Pe scurt, la reducerea taxelor EPP e favorabilă doar dacă e vorba de corporații și multinaționale. Pe disciplină bugetară și pe reducerea birocrației sunt amândouă de acord, cumva.

EPPul e o familie cu dosare grele

Acum, ca să înțelegem ortodoxia asta de care vorbesc, trebuie să ne uităm și la curtea în care joacă. EPP stă fix în epicentrul a o căruță de scandaluri europene, iar lista e lungă. Fidesz al lui Orbán a fost ani buni copilul răsfățat al familiei, tolerat cât a adus mandate, suspendat abia în 2019 când rușinea devenise prea mare. Sebastian Kurz, vicepreședinte EPP la un moment dat, a căzut în 2021 pe sondaje plătite din bani publici și a fost condamnat ulterior pentru mărturie falsă. GERB-ul lui Borisov în Bulgaria, HDZ-ul croat cu premier condamnat penal, toate familia EPP. Asta e creștin-democrația de care vorbim.

Și mai gustos, ajungem la nivel european. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei, tot EPP, a refuzat să dea publicității mesajele cu șeful Pfizer din negocierea contractelor de vaccinuri, iar justiția europeană i-a dat peste degete pe transparență. Asta e linia de transparență și “rule of law” pe care o cântă EPP în discursuri.

Iar bomboana de pe colivă: chiar EPPO, parchetul european condus de Laura Codruța Kövesi, a trimis oamenii legii să facă percheziții la sediile din Parlamentul European pe dosare de fraudă cu bani europeni peste sediul EPP. Cu alte cuvinte, aceeași familie politică pe care Nicușor Dan o respectă în mod ortodox a fost călcată de procurori sub conducerea unei românce. Stat de drept, transparență, anticorupție, toate frumos scrise pe steag, până vine poliția la ușă.

Spun toate astea fiindcă tabloul EPP nu e doar pro-UE și pro-NATO la microfon. E și familia care tolerează derapaje cât timp aduc voturi, frânează propriile legi de mediu când prinde val electoral și ajunge percheziționată la Bruxelles. Iar dacă Nicușor Dan se mulează ortodox pe ea, atunci se mulează pe tot pachetul, cu dosare cu tot. Și garantat și cu propunerile de legi, propunerile de prim miniștrii, tot.

Tot EPPul este și tatăl tuturor contractelor corporate cu statul, cât și cel mai mare grup cu lobby din Uniunea Europeană. EPPul este primul partid care propune toate restricțiile cetățenești din Uniune (Copyright Directive, Directiva Transporturilor, Chat Control și multe altele ).

Este și alianța care susține în primul și în primul rând interesele marilor corporații. Astfel că e predictibil să te aștepți de la ei să ridice TVA-ul și taxele și impozitele pe muncă și angajare, cum ziceam mai sus, mai degrabă decât taxele pe dividende și stocks. Cumva te aștepți de la ei ca primul lor gând la o soluție civică este restricția naturală a drepturilor individuale.

Și aici trebuie făcută o distincție foarte importantă, ca să nu fiu acuzat că arunc împroșc cu … treburi urâte. La nivel de presă EPP joacă iar destul de inteligent: au împins European Media Freedom Act, o lege care protejează instituțiile de presă de ingerința politică și de capturarea de către stat. Conform legislației europene presa, ca instituție, e ocrotită pe hârtie. Problema apare la nivelul celălalt, al individului. Pe cetățeanul simplu care postează comentează și critică EPP nu îl apără absolut deloc, ci bănuiesc și văd că EPP e primul care propune mecanisme de control al conținutului individual: filtre de upload prin Copyright Directive, ștergeri rapide prin reglementarea conținutului online, scanarea mesajelor private prin Chat Control. Cu alte cuvinte, ziaristul de la marele trust e protejat, iar omul de rând de pe internet ajunge sub lupă. Asta e diferența pe care vreau să o subliniez: ocrotire pentru presa instituțională, suspiciune și filtru pentru omul simplu / individ.

Numesc această politică drept ”neofeudalism luminat”. Adică un soi de feudalism, dar în care se respectă niște instituții, niște licențe, niște principii europene dacă ai licență. E cumva un upgrade la feudalismul vechi, cu ceva separație banală a puterilor în stat, cu instituții funcționale, cu tot tacâmul. Se respectă totuși litera legii, justiția ți-o găsești mai ușor decât înainte. Dar în final politica asta ne împinge pe toți NU să fim autosuficienți și să depindem de firmele noastre, ci să depindem în întregime de corporații și stat. Pentru tot. Și să fim drone restricționate, cu niște mici libertăți. Să nu deținem nimic, dar să fim fericiți.

Asta e viziunea EPP.

Nicușor Dan ca și președinte, după toate observațiile de mai sus

Acum hai să legăm totul și să spunem pe șleau la ce să ne așteptăm. Avem profilul lui personal de 8 ani, avem clonarea EPP, avem dosarele EPP, avem oglinda germană PNL - PSD și CDU - SPD, și mai avem un lucru de care toată lumea uită: sistemul românesc de numire a premierului și prerogativele reale ale președintelui.

Hai să ne reamintim cum funcționează legea la noi. Președintele desemnează candidatul de premier, dar Parlamentul dă votul de încredere. Adică președintele nu conduce țara, el doar numește pe cineva pe care coaliția majoritară îl acceptă. Are dreptul de a refuza două propuneri, are dreptul de a întârzia, are dreptul de a face spectacol din consultări, dar în final tot coaliția decide. Constituția îi dă un rol de mediator și de reprezentare externă, atât. Restul e vorbărie și imagine. Exact terenul perfect pentru un Ficus 2.0.

Așa că, punând profilul EPP peste aceste prerogative, iată la ce mă aștept de la Nicușor Dan ca președinte:

• Va desemna premieri în stil EPP, din zona PNL sau tehnocrați agreați de PNL, fix cum Iohannis a împins linia PNL toată viața. Nu te aștepta la premieri din afara axei pro-corporatiste. Orice nume va veni, va fi unul comod pentru marea coaliție între PNL - PSD. Stil CDL-SPD. Sau va desemna cineva din linia PSD. Oricare dintre astea două variante arată cam în standard.
• Va fi un președinte de menținere. Va păstra direcția occidentală, pro-UE, pro-NATO, sprijin pentru Ucraina și Moldova, fiindcă asta e linia EPP și aici chiar e consecvent.
• Pe plan intern va lăsa coaliția PNL - PSD să-și facă jocul, exact ca marea coaliție germană. Cu alte cuvinte ciolanul rămâne împărțit cuminte între cele două partide, iar el va privi de sus, diplomatic.
• Pe taxe și economie va sta pe linia EPP: presiune pe TVA și pe taxele pe muncă, blândețe pe dividende și pe marile corporații, fonduri europene pentru multinaționalele care țin țara în spate, IMM-urile rămase la coada listei.
• Pe drepturi civice, exact cum am arătat mai sus, va proteja presa instituțională (ba chiar mai mult, le va da bani mulți prin subvenții) și va privi cu suspiciune individul, cetățeanul. Dacă vine de la Bruxelles un Chat Control sau alt filtru, nu te aștepta la veto sau la scandal din partea lui. Va înghiți tot, ortodox, pentru că asta face un lider EPP cuminte.
• Va folosi anticorupția și statul de drept ca decor de discurs, exact ca toți liderii EPP de care am pomenit. Frumos pe steag, până când dosarele ajung prea aproape de ușă.

Și ca să fie clar de unde vine predictibilitatea: uită-te la cum se poartă liderii EPP din toată Uniunea, din toate timpurile. De la Merkel (cu înțelegerile cu rușii) la (Sc)Ursula von der Leyen, de la Kurz la Borisov, de la marea coaliție germană la guvernele de menținere, toți același tipar: stabilitate pentru corporații, vorbe frumoase pentru cetățean, toleranță pentru derapajele din familie cât timp aduc voturi. Nicușor Dan se așază exact în acest tipar, doar că un rol constituțional slab care îl face și mai inofensiv, și mai ornamental, din fericire.

Asta e tot. Un președinte care nu va deranja pe nimeni din sistem, fiindcă sistemul e fix familia lui politică.

Concluzie

În viziunea președintelui nu cetățenii contează, ci ce ține țara în spate. Și ca orice EPPist, întotdeauna va tinde să ofere acelor care țin țara în spate niște privilegii (aproape spre neofeudalism) în plus.

Dar verdictul meu e simplu. Nicușor Dan e compatibil în proporție ridicată cu mainstream-ul EPP, mai ales cu EPP de după 2022. E cât se poate de predicitbil. Ideologic rămâne clar ancorat la politicile EPP, chiar și ca președinte: mai multă diplomație, vorbăraie, nimic interesant. Adaugă și faptul că guvernarea PNL - PSD oglindește marea coaliție germană CDU plus SPD, și ai tabloul complet: un Ficus 2.0, predictibil, înțepenit pe politicile germane (EPP) pe care le-am descris cu 3 luni înainte să ajungă la Cotroceni.